Care este echipamentul calaretului?

Calaretii poarta numai in concursuri  pantaloni speciali, deschisi la culoare, o jacheta neagra sau rosie, pe dedesubt o camasa alba cu o cravata alba sau plastron legat intr-un mod deosebit, prins cu un ac. Cizmele de piele inalte si negre, o casca protectoare impotriva ranirii la cap in cazul caderii de pe cal ( calaretii de la proba de dresaj poarta un joben) si manusi albe din piele sau bumbac intregesc costumul oficial de calarie.

La antrenamentul zilnic sau la o plimbare, in functie de vreme, o bluza de lana sau un pulover si eventual o jacheta sunt suficiente. Pentru inceput nu trebuie sa fie nici pantaloni scumpi de calarie. O pereche de blugi care nu sunt prea ficsi isi indeplindesc scopul la del de bine. Picioarele sunt incaltate cu ghete cu un mic toc ( impotriva alunecarii de pe scarita) sau cu cizme din piele sau cauciuc ( cizme termoizolante). Nu trebuie sa lipseasca nici toca de protectie cu subbarbie. Pe timp ploios si pe zapada este recomandata o haina de calarie, care acopera si genunchii , si saua. Astfel protejati, calul si calaretul nu trebuie sa renunte la plimbarea lor chiar daca e vreme rea. Pentru echipamentul complet de calarie e nevoie de cravasa si de pinteni. Dar numai calaretii cu experienta au voie sa le foloseasca pe acestea.

Calul are nevoie de potcoave?

Caii sunt animale din clasa copitatelor, deci ating pamantul doar cu degetul mijlociu, si anume copita. Din copita nu e vizibila decat partea cornoasa, care creste tot timpul la fel ca la unghiile noastre. La caii salbatici, partea cornoasa se toceste prin frecarea cu pamantul. Si caii care traiesc mai mult pe pasune si sunt calariti doar pe drumuri de padure si de camp pot merge nepotcoviti. Totusi, copitele lor trebuie curatate regulat si, la opt saptamani, pilite cu raspelul. Astfel, marginile copitelor crapa. In plus, partile desprinse din partea interioara a copitei sunt taiate cu aceasta ocazie.

Daca alearga pe teren pietros, e necesara potcovirea copitelor pentru a le proteja impotriva uzurii prea accentuate si prea rapide. La fiecare sase saptamani, potcovarul da jos potcoavele vechi si scurteaza copitele. Apoi potriveste noile potcoave si le fixeaza cu niste caiele pe copite. Cel mai bine reista, cand sunt puse fierbinti (potcovit la cald), doarece, apasand fierul incins, se topesc toate partile denivelate ale partii cornoase, iar fierul este asezat direct pe copita. Astazi este folosita si potcovirea la rece, care necesita mai multa atentie la potrivirea pe copita.

De altfel, un potcovar priceput poate chiar sa indrepte copitele bolnave sau strambe, folosind diferite forme de potcoave.

Pentru a mentine copitele calului sanatoase, este important ca ingrijitorul cailor sa asigure in permanenta paie si asternut uscate si curate. De aceea, el le spala si le unge copitele curate cu o crema speciala. Aceasta se aplica pe copita cu ajutorul unei pensule.

Cum se inhama un cal la caruta?

Fraul pus unui cal de tractiune seamana, in mare masura cu fraul calului de calarie. La acesta se adauga de obicei niste ochelari, care limiteaza raza vizuala a calului pentru ca el sa nu se sperie usor.

Calul este legat de caruta sau de trasura cu ajutorul sleaurilor. Primele hamuri erau foarte simple, fiind formate doar dintr-o chinga, ce era prinsa peste oiste de caruta. In acest mod, caii nu puteau trage incarcaturi grele pentru ca acestea apasau deasupra curelei de gat pe trahee si impiedicau respiratia.

Abia cand au fost inventate hamurile cu pieptar si cele cu gratar, caii au putut demonstra cata putere de tractiune aveau, pentru ca acum pieptul si umerii serveau drept puncte de sprijin pentru transmiterea fortei. Cand caii trebuie sa traga poveri deosebit de grele, e preferat hamul cu gratar, iar pentru incarcaturi mai usoare, hamul clasic sau cu pieptar.

In functie de numarul de cai se vorbeste de trasura cu un cal, cu doi, cu patru s.a.m.d. Caii pot fi prinsi de trasura in diferite feluri: in tandem (doi cai, la stanga si la dreapta oistei, si la un treilea, in fata, la mijloc), ca troica (trei cai alaturati). Cand este vorba de patru sau sase cai, acestia sunt asezati in pereche, unii in fata celorlalti. In functie de felul de inhamare, legatura dintre harnasament si caruta peste oistea de lemn si peste franghiile de piele este construita diferit. Calul de tractiune este manat – ca si calul de calarie – cu ajutorul curelelor de piele care sunt fixate de o parte si de alta a zabalutei si ajung prin inele in spate la chinga si incuietoare.  Fireste, acestea nu se numesc frauri, darlogi ci haturi. Deoarece vizitiul aflat pe capra nu are un contact asa de strans cu calul precum calaretul care se ajuta cu indemnurile din sale, greutate si pulpe, el poate mana calul in afara de haturi doar cu ajutorul vocii si a biciului.

Cu cat sunt mai multi cai inhamati la trasura sau caruta, cu atat mai grea este manarea lor cu haturi. Fie ca se inhama unu sau sase cai, toate haturile se tin de regula in mana stanga. Dreapta ramane libera pentru franare, pentru folosirea biciului sau pentru a face vreun semn. Doar la incetinirea ritmului sau la intoarceri se apuca hatul si cu mana dreapta.                                                                  

Arta condusului inseamna manuirea corecta a haturilor. Aceasta joaca un rol decisiv in cursele cu obstacole. De asemenea, acolo exista mai multe discipline: dresajul, cursa cu obstacole cu timp limitat si cursa pe teren plat.

Ce sunt zabala cu struna si hackamorele?

In afara de zabalute, exista si zabala cu struna. Zabala cu struna e un tip de infraiere cu efect de parghie, care permite un control mai puternic asupra calului. Din aceasta cauza poate fi folosit doar de calaretii cu experienta si cu o manuire precisa a darlogilor. Dresorii utilizeaza infraierea combinata – frau complet (zabaluta si zabala cu struna).

In calaritul western e foarte raspandit hackamorele, un frau fara zabala, care influenteaza presiunea asupra osului nazal al calului. Cei care calaresc doar in timpul liber si calaretii din cursele cu obstacole  il folosesc cu placere. Orice frau ai alege, important e ca acesta sa fie bine pozitionat si sa nu-i provoace durere calului.

Zabala este cea mai simpla si mai folosita metoda de infraiere. De ambele parti ale zabalutei se gasesc inele pentru fixarea darlogilor.

Cum actioneaza indemnurile cu pulpele?

Caii nu se dirijeaza doar cu darlogii. Calaretul isi mentine influenta mai degraba cu ajutorul salelor, al pulpelor si al greutatii corporale. Daca apasa cu o pulpa pe corpul calului, animalul se fereste de aceasta si de indreapta in partea opusa. Daca omul isi deplaseaza greutatea pe o parte a posteriourului, calul incearca sa restabileasca echilibrul pasind in directia respectiva. El este indrumat sa mearga inainte prin apasarea de ambele parti a pulpelor si prin incordarea spatelui. Este insa permis sa-ti influentezi calul prin cuvinte linistitoare sau incurajatoare. De obicei, calul stie, din tonul vocii si din celelalte indemnuri, ce vrea de la el calaretul.

La ce servesc saua si scarita?

Prima „sa” a fost, cu siguranta, blana unui animal, o patura sau un articol de imbracaminte oarecare, care a fost asezat pe spinarea calului. Au urmat invelitorile de sa fixate prin centuri de gatul si de burta calului. In cele din urma, s-a construit un schelet de lemn si s-a prins cu catarame de corpul calului. Acesta era capitonat de ambele parti cu ceva moale si imbracat in piele, menajand atat spinarea calului, cat si sezutul calaretului. In prezent exista pentru aproape orice mod de exploatare a calului o sa speciala: pentru dresaj, sarituri, sa universala de western. Oricum, saua trebuie ajustata permanent calului respectiv. In principiu, o sa consta dintr-un schelet ( constructie din lemn sau de plastic) cu aripioare (partile anterioare ale seii) si o bucata de piele pentru sezut. Aripioarele seii trebuie sa fie inalte si late ca sa ofere suficient spatiu pentru greaban. In afara de acesta, o sa completa mai contine o patura, ca suport din fetru sau stofa, chinga, curele si scarita. Scaritele nu usureaza doar urcatul in sa, ci confera in timpul calariei si un sprijin suplimentar.

Cu adevarat utila este insa numai o scarita bine asezata, astfel incat piciorul calaretului sa se sprijine central pe bara scarii. In niciun caz, scara nu trebuie sa fie prea stramta, piciorul trebuie sa alunece imediat din ea in cazul unei caderi de pe cal.

Cum se lasa condus un cal?

Poate ca oamenii s-au avantat mai intai pe spinarea neinseuata a unui cal doar din curiozitate. Acesta isi va fi azvarlit repede povara neobisnuita prin smucituri si salturi violente. Astfe, viitorul calaret trebuia sa se gandeasca la ceva care sa il determine pe cal sa il asculte.

Primul sau frau consta doar dintr-o curea sau o sfoara infasurata in jurul capului calului. Calaretul tinea capetele curelei in mana si tragea de ele atunci cand dorea sa se intoarca sau sa opreasca animalul. Cureaua legata in jurul botului impiedica respiratia calului. In jurul anului 2000 i. Hr., calaretii i-au legat calului pentru prima oara o sfoara sau o curea numai in jurul mandibulei. Caii au intre incisivi si premolari un spatiu mai mare. Acolo era introdusa sfoara de canepa sau cureaua si era innodata sub barbie.

Mai practic si mai bine pentru cal era inlocuirea sforii sau a curelei care trecea prin bot cu o bucata de os sau de corn. Pentru ca aceasta sa nu alunece, erau fixati calusi la capetele unei zabalute. Ei serveau drept puncte de legatura pentru hat si ham insfasurate peste capul calului. Acest mod de harnasare, folosit si astazi in mod frecvent, se numeste infraiere.

Fraul de piele consta dintr-o bucata de curea legata prin chinga de la ceafa, fruntar, cureaua pentru gat si, in mod normal, o piedica, pentru a preveni deschiderea botului. Zabaluta a fost confectionata mai intai din bronz, apoi din fier; in prezent ea poate fi din otel cromat, plastic sau cauciuc.                                                                                                                                        

Harnasarea corecta

Punerea fraului trebuie sa se deruleze intotdeauna in liniste si fara graba. Va asezati in partea stanga, langa capul calului, tineti fraul cu mana dreapta in zona falcilor sub fruntar, intindeti bratul drept pe sub capul calului, apoi introduceti zabaluta in gura calului. Unii cai deschid singuri botul, la altii se introduce un deget in coltul gurii. Dupa ce introduceti zabaluta in gura, trageti cefarul atent peste urechi si scoateti smocul de par cu grija peste fruntar. Inchideti gatarul ( se lasa loc o palma) si botarul care trebuie ajustat corespunzator, in functie de tipul acestuia.

Mici secrete pentru achizitionarea unui cal

Cei care s-au confruntat cu problema cumpararii unui cal , vor fi de acord ca exista putine lucruri in viata atat de grele precum este achizitionarea unui cal bun.

Binenteles , acum 300 de ani , cumpararea unui cal era un lucru la fel de comun ca achizitionarea unei masini in zilele noastre. Calul era o necesitate daca doreai sa te deplasezi, sa ari pamantul sau sa deplasezi anumite lucruri grele. Nu era un lux sau un hobby , asa cum este in zilele noastre , ci era singurul mijloc de transport. In momentul in care achizitioneaza un cal, foarte multe persoane fac greseli.

In primul rand se recomanda sa luati calul pentru o perioada de proba. Exista cateva defecte ale cailor de asa natura incat nu pot fi descoperite cu usurinta , doar in cazul in care o persoana este in posesia calului pentru o perioada de timp.
Exista defecte vizibile care nu pot fi ascunse nici de ochi mai putin experimentati : petele pe ochi, faptul ca este foarte tamator si tresare la cel mai mic zgomot, daca are picioare atat de tepene sau cu diformitati incat schiopateaza, daca i se vad coastele sau daca tuseste , acestea si multe alte defecte vizibile, nu pot fi mascate.

O importanta foarte mare le este data ochilor calului. Se pare ca acestia pot pacali chiar si persoanele foarte experimentate. Ochii unui cal ar trebui sa aiba o anumita transparenta, dar din cauza modului in care cresc , pana la varsta de sase ani ochii pot parea intr-o stare mai buna decat sunt in realitate.  Este foarte important sa va uitati cu atentie la forma ochiului, la pleoape si la sprancene. Se pare ca multi cai ajung la varsta de sapte ani sa orbeasca din cauza cataractei.

Un sfat indicat este sa duceti calul pe care doriti sa-l achizitionati intr-un loc intunecos si apoi sa iesiti brusc la lumina puternica. Daca veti observa ca pupila se micsoreaza in momentul in care ajunge la lumina, acesta este un semn bun.  Un alt indiciu al faptului ca nu vede prea bine este faptul ca se sperie foarte usor. Toti caii sunt speriosi, veti observa ca orice cal se sperie daca va miscati foarte brusc , daca ii apare ceva in cale sau din alte motive, insa daca observati ca se sperie foarte des chiar daca nu este nimic in fata lui , inseamna ca nu vede foarte bine.

Judecarea unui cal dupa aspectul picioarelor este mai usoara decat aprecierea in functie de ochi. Este foarte important ca un cal sa aiba picioarele intr-o stare buna de functionare.

Copitele foarte mici sunt un alt defect, exista totusi cai ale caror picioare sunt aproximativ acceptabile chiar daca copitele sunt mici. Asigurati-va insa ca sunt de aceeasi marime pentru ca este posibil ca o copita sa fie mai inalta decat celelalte. Proprietatrul va va spune ca este din cauza ca a folosit un picior mai mult decat pe celelalte, asa cum un om dreptaci isi foloseste mai mult mana dreapta decat stanga. Nu va lasati pacalit de acest argument , instabilitatea pe picioare este datorata acestui fapt. Calul devine instabil pe picioare si se poate impiedica . Un picior mare care este disproportional cu restul corpului, este de asemenea de evitat pentru ca denota slabiciune, greutate in miscari si icapacitatea de a face miscari mai puternice.

Trecem acum la umeri, sunt de evitat caii cu umeri foarte mici sau foarte mari. Cand spunem mici ne referim la faptul ca este un cal mai slab si in consecinta nu va putea indeplini anumite sarcini.
Cand spunem cal cu umeri prea mari, nu ne referim la un cal cu muschi foarte mari in zona umerilor , ci la un cal care ar dimensiuni mai mari si este fara vlaga.

Exista multe metode in ziua de azi, asa cum poate erau si acum 300 de ani, prin care cumparatorii sunt pacaliti. De exemplu un cal poate fi drogat cu anumite substante pentru a parea mai docil decat este in realitate. Sau este posibil sa fi fost calarit mult pentru a scapa de excesul de energie, iar vanzatorii vor uita sa mentioneze ca este naravas si neascultator.

Este de recomandat sa apelati si la serviciile unui vetelrinar . Veterinarul va va intreba care este scopul in care doriti sa folositi calul si va stabili daca acesta este potrivit pentru acel lucru si desigur ca va va spune care este starea de sanatate a calului.

Ce putem face cu caii?

Posibilitatile de folosire a cailor sunt multiple. In numeroase cluburi copiii sau chiar adultii pot invata sa calareasca. Multi tineri calareti vor dupa aceea sa demonstreze in concursuri ceea ce au invatat. Cei mai multi calareti sunt totusi calareti de agrement. Dar si pentru aceasta e nevoie de o buna instruire elementara. Calaritul pe teren poate duce la situatii neprevazute si la pericole. Cine poate combina calaritul in natura cu putina atmosfera de concurs este potrivit pentru calaritul de distanta.

Diferiti organizatori din tara si din strainatate ofera calaretilor experimentati plimbari si tururi. Astfel se pot parcurge distante lungi, zile intregi, in spinarea calului. Tot ce e necesar pentru parcurs se asaza pe  propriul cal sau pe cel pentru bagaje.

Bineinteles, poti sa te bucuri de cai si fara sa te legeni in sa. Cursele de atelaj ca activitate sportiva sau agrement sunt din ce in ce mai indragite. Multe rase de cai, de la micutii „Shettys” pana la greii coldblood, sunt potriviti pentru acestea.

Pentru cine indrageste caii, dar prefera sa pastreze distanta fara de aceste animale mari, exista o multitudine de expozitii si concursuri. La concursurile cu obstacole si la cursele de viteza poti sa ai emotii alaturi de caii preferati. Mii de iubitori de cai se inghesuie la parade de armasari care au loc anual toamna, si la targurile de cai precum „Equitana” in zona Essen sau „Hippologica” in Berlin, Germania. Tot atat de multi spectatori atrag spectacolele Lipitanilor din Viena sau Lipizza. Nu putini sunt cei care merg la circ in special datorita dresurii impresionante de cai.

Ce meserii legate de cai exista?

Cine ar dori sa lucreze din placere cu caii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca „meseriile cu cai” sunt de regula corelate cu munca fizica dura si cu foarte putin timp liber. Caii pretind ingrijire permanenta, chiar si de Pasti sau Craciun. Adesea, o discutie cu cineva care are o asemenea meserie ajuta in luarea unei decizii. Cine isi mentine dorinta ar trebui sa se informeze exact ce meserii legate de cai exista.

Este vorba de patru domenii principale. In fiecare caz trebuie sa aiba o instruire de ingrijitor de cai. Numai tinerii relativ scunzi si mai ales usori si care, pe cat se poate prevedea, vor ramane asa, pot invata meseria de jocheu (ingrijitor de cai cu specializare pe cursele de viteza). Jocheii sunt mereu pe drumuri in anotimpul cald. Pentru familie si hobby-uri nu prea mai ramane timp. In calitate de calaret profesionist de curse de trap (ingrijitor de cai cu specializare pe cursele de trap) nu trebuie sa fii atent la dieta. Cursele de trap de vara si de iarna se desfasoara chiar si noaptea, necesitand deci disponibilitate permanenta. In ambele meserii este posibila perfectionarea pentru a deveni antrenor dupa cel putin trei ani de activitate incununata de succes. Cine studiaza sporturile ecvestre devine instructor si isi poate lua examenul de competenta, ca instructor profesionist de calarie. Formarea ca ingrijitor de cai cu specializare pe cresterea si intretinerea cailor cuprinde multe domenii, de exemplu, ingrijirea, hrana, transportul cailor, comportamentul, sanatatea si reproducerea, dar si intrebari de ordin juridic. Si aici se poate da mai tarziu examenul de competenta.

Totusi, cine nu si-a ales nicio meserie legata de cai ar trebui sa gaseasca in calarit si in relatiile cu caii un hobby frumos, drept compensatie pentru munca de zi cu zi.

Cum devine calul prietenul meu?

Cea mai buna cale de a castiga increderea calului e sa ocupi cat mai mult de el. In timpul hranirii, adapatului, curatatului si curateniei in grajd trebuie sa vorbesti mereu cu el. El este la fel de receptiv la cuvinte blande si linistitoare , ca si la mangaieri si batai cu mana. Recompensele sunt foarte utile daca vrei sa cuceresti simpatia unui cal. In orice caz, nu ar trebui obisnuit cu zahar, ci mai degraba cu bucati de morcov sau paine uscata.

In afara de incredere, calul trebuie sa aiba si respect fata de om, sa-l recunoasca de la inceput ca „animal conducator”. Daca un cal s-a impotrivit unui om, de mai multe ori, relatiile cu el pot deveni periculoase.

Cum se capata respectul necesar? Inainte de toate, este important sa nu se suprasolicite animalul, care trebuie sa se supuna fara exceptie dorintei proprietarului sau a ingrijitorului. Acest lucru presupune motivarea calului, dar in caz de neascultare trebuie pedepsit. Pentru aceasta este suficinet de mai multe ori sa i te adresezi calului pe un ton aspru. Pentru ca ceea ce consideram noi neascultare, nu este de obicei rea- vointa, ci neintelegere fata de ceea ce i se cere. De aceea, calul trebuie laudat mereu prin mangaieri si sa i se ofere recompense, daca a facut ceva corect, ca sa i se intipareasca comportamentul potrivit. In niciun caz nu trebuie sa fie aspru pedepsit. Caii nu sunt ranchiunosi, dar tin minte un comportament urat si reactioneaza cu teama sau chiar cu rautate.

Ce ne fascineaza la cai?

Cine se indoieste ca unul dintre cele mai nobile animale e calul? Corpul lui armonios, ochii expresivi, jocul neincetat al urechilor trezesc in multi oameni admiratie si nimeni nu isi poate muta privirea de la imaginea fascinanata a unei herghelii de cai care alearga. Nu fara motiv, principii si regii de altadata s-au lasat adesea reprezentati de cai.

Dar nu numai aspectul exterior, ci si comportamentul cailor ne fascineaza. Este un animal foarte pasnic, dar nu este las. Cu oamenii se comporta prietenos, dar putin rezervat. Ocupatiile legate de cal au ceva imbucurator. Atmosfera tipica unui grajd si fornaitul multumit al cailor te face sa uiti de viata de zi cu zi. Cand te afli pe cal, nu se mai simte decat concentrarea asupra miscarilor lui.

Cand ar trebu sa incepem sa calarim?
Cei mici indragesc foarte mult calaritul poneilor, fie la targuri, fie in gospodariile taranesti. In urma unei ore petrecute in  joaca, unii copii isi doresc sa devina calaresti profesionisti. Pe la varsta de cinci ani se pot incepe lectiile de calarie propriu- zise. Insa acestea trebuie sa se desfasoare permanent sub supravegherea unei persoane expermentate. Pentru inceput e recomandat un ponei Shetland. Mai intai, copilul este doar asezat pe ponei si plimbat. Daca micul elev sta bine pe cal, la pas, fara sa se tina, va vrea sigur sa calareasca mai repede. Pana cand un incepator da dovada de siguranta in relatia cu calul si invata sa-l stapaneasca si in timpul calaritului, trec cu siguranta doi ani. Atunci ar trebui sa treaca  la un ponei mai mare, un ponei de calarie Welsh. New- Forest sau un ponei german. De altfel, ei sunt foarte potriviti si pentru concursurile de ponei. Ca si pentru caii de talie mare si calaretii experimentati, exista si pentru copii probe de dresaj cu ponei, curse cu obstacole si concursuri complete cu diferite grade de dificultate. Pana la varsta de 16-18 ani se poate participa la concursurile pentru ponei. Apoi se poate trece la un cal mare.

Bineinteles, copiii pot invata sa calareasca si direct pe cai de talie mare. Pentru aceasta, cea mai potrivita varsta este zece ani. Invatarea- in orice caz, cu un instructor experimentat – incepe la lonja, astfel incat incepatorul se poate concentra bine asupra pozitiei sale. Abia cand a invatat sa stea lejer si relaxat, preia darlogii si incearca treptat sa mane calul prin indemnuri cat mai corecte. In functie de talent si de sarguinta, se ajunge in acest stadiu dupa cateva saptamani sau luni. Totusi pana cand ajunge un bun calaret trec cativa ani. Insa niciodata nu poti spune ca ai invatat tot.