Caii sunt animale din clasa copitatelor, deci ating pamantul doar cu degetul mijlociu, si anume copita. Din copita nu e vizibila decat partea cornoasa, care creste tot timpul la fel ca la unghiile noastre. La caii salbatici, partea cornoasa se toceste prin frecarea cu pamantul. Si caii care traiesc mai mult pe pasune si sunt calariti doar pe drumuri de padure si de camp pot merge nepotcoviti. Totusi, copitele lor trebuie curatate regulat si, la opt saptamani, pilite cu raspelul. Astfel, marginile copitelor crapa. In plus, partile desprinse din partea interioara a copitei sunt taiate cu aceasta ocazie.

Daca alearga pe teren pietros, e necesara potcovirea copitelor pentru a le proteja impotriva uzurii prea accentuate si prea rapide. La fiecare sase saptamani, potcovarul da jos potcoavele vechi si scurteaza copitele. Apoi potriveste noile potcoave si le fixeaza cu niste caiele pe copite. Cel mai bine reista, cand sunt puse fierbinti (potcovit la cald), doarece, apasand fierul incins, se topesc toate partile denivelate ale partii cornoase, iar fierul este asezat direct pe copita. Astazi este folosita si potcovirea la rece, care necesita mai multa atentie la potrivirea pe copita.

De altfel, un potcovar priceput poate chiar sa indrepte copitele bolnave sau strambe, folosind diferite forme de potcoave.

Pentru a mentine copitele calului sanatoase, este important ca ingrijitorul cailor sa asigure in permanenta paie si asternut uscate si curate. De aceea, el le spala si le unge copitele curate cu o crema speciala. Aceasta se aplica pe copita cu ajutorul unei pensule.