Fraul pus unui cal de tractiune seamana, in mare masura cu fraul calului de calarie. La acesta se adauga de obicei niste ochelari, care limiteaza raza vizuala a calului pentru ca el sa nu se sperie usor.

Calul este legat de caruta sau de trasura cu ajutorul sleaurilor. Primele hamuri erau foarte simple, fiind formate doar dintr-o chinga, ce era prinsa peste oiste de caruta. In acest mod, caii nu puteau trage incarcaturi grele pentru ca acestea apasau deasupra curelei de gat pe trahee si impiedicau respiratia.

Abia cand au fost inventate hamurile cu pieptar si cele cu gratar, caii au putut demonstra cata putere de tractiune aveau, pentru ca acum pieptul si umerii serveau drept puncte de sprijin pentru transmiterea fortei. Cand caii trebuie sa traga poveri deosebit de grele, e preferat hamul cu gratar, iar pentru incarcaturi mai usoare, hamul clasic sau cu pieptar.

In functie de numarul de cai se vorbeste de trasura cu un cal, cu doi, cu patru s.a.m.d. Caii pot fi prinsi de trasura in diferite feluri: in tandem (doi cai, la stanga si la dreapta oistei, si la un treilea, in fata, la mijloc), ca troica (trei cai alaturati). Cand este vorba de patru sau sase cai, acestia sunt asezati in pereche, unii in fata celorlalti. In functie de felul de inhamare, legatura dintre harnasament si caruta peste oistea de lemn si peste franghiile de piele este construita diferit. Calul de tractiune este manat – ca si calul de calarie – cu ajutorul curelelor de piele care sunt fixate de o parte si de alta a zabalutei si ajung prin inele in spate la chinga si incuietoare.  Fireste, acestea nu se numesc frauri, darlogi ci haturi. Deoarece vizitiul aflat pe capra nu are un contact asa de strans cu calul precum calaretul care se ajuta cu indemnurile din sale, greutate si pulpe, el poate mana calul in afara de haturi doar cu ajutorul vocii si a biciului.

Cu cat sunt mai multi cai inhamati la trasura sau caruta, cu atat mai grea este manarea lor cu haturi. Fie ca se inhama unu sau sase cai, toate haturile se tin de regula in mana stanga. Dreapta ramane libera pentru franare, pentru folosirea biciului sau pentru a face vreun semn. Doar la incetinirea ritmului sau la intoarceri se apuca hatul si cu mana dreapta.                                                                  

Arta condusului inseamna manuirea corecta a haturilor. Aceasta joaca un rol decisiv in cursele cu obstacole. De asemenea, acolo exista mai multe discipline: dresajul, cursa cu obstacole cu timp limitat si cursa pe teren plat.